Peripetii cu portile automate

lensa.ro

Peripetii cu porti automateNu de putine ori am auzit povestea cu “prietenul meu a patit asta candva”, dar de data asta chiar un prieten a patit cateva peripetii cu porti automate. Aici chiar ma refer la porti automate, nu v sau mai stiu eu ce.

Mai exact portile de la locul sau de munca. Pentru ca firma a crescut, s-au gandit sa simplifice lucrurile si sa puna porti automate la parcarea companiei. Fiecare angajat a primit o telecomanda, astfel doar ei puteau intra acolo. Un set de porti automate a fost mai ieftin oricum decat angajarea unui paznic full time.

Portile automate sunt excelente, te scutesc de a deschide manual porti mereu, sa pierzi o groaza de timp intrand si iesind din masina, dar daca nu esti atent, mai ales cand ai porti automate la munca, poti sa dai de belea.

Dupa cum am spus, parcarea firmei avea porti automate si fiecare angajat avea o telecomanda, pe care desigur au trebuit sa si-o cumpere singuri. Prietenul meu, enervat de acest lucru si-a luat o telecomanda ieftina, de la ceva magazin de langa casa sa. A fost ok telecomanda, pana la un punct. Si acolo incepe peripetia.

retroboutique.ro

Merge intr-o marti la munca, o zi ca oricare alta, intra in parcarea privata a firmei, isi lasa masina. Munceste sau ma rog, se face ca munceste 8 ore, doar ca in ziua aceea a trebuit sa stea dupa program pentru un proiect.

Astfel a ramas ultimul in birou. Iese din cladire, face cativa pasi pana la parcare, intra in masina si se intreapta spre poarta. Nu si-a uitat telecomanda in birou daca la asta va ganditi, era la el, o scoate si apasa. Si apasa. Si apasa. Poarta nimic. Telecomanda sa ieftina si-a castigat banii si a zis ca se retrage. Iese din masina si incearca sa deschida portile manual. Nu merg, evident. Nu mai e nimeni la birou ca sa il ajute.

Cu masina nu are cum iesi, numai daca sare gardul. Enervat nu se mai gandeste la alte optiuni. Sediul firmei era putin in afara orasului, asa ca putea sa faca autostopul sau sa mearga pe jos pana la prima statie de autobus.

In costum, se pune si sare gardul, care nu era de neglijat. Insa sportul si activitatea fizica nu au fost niciodata punctele sale forte, asa ca se chinuie bine pana sa ajunga pe gard. Atunci aude un sfasiat. La pantaloni. Intre picioare. Gardul de beton avea deasupra cateva ramasite de la constructie. Injura bine si sare jos.

Ajunge cu bine, gardul avea doar 2 metri, dar ajunge fara pantaloni. Partea rupta a ramas agatata, iar cand a sarit pantalonii nu au sarit cu el. Camasa alba, sacou, cravata neagra si cateva ramasite de material unde au fost pantalonii. Nu e nevoie de explic starea sa sau modul in care a reactionat. Va inchipuiti.

Dar, om practic cum e, (nu e de fapt) si-a dat jos sacoul si si l-a legat in jurul braului. Camasa alba si un sacou in loc de pantaloni. Da, cu siguranta o sa il ia cineva cu autostopul O sa fie prea mult sa va zic ca a inceput sa ploua in timp ce cauta in disperare o statie de autobus, dar a inceput sa ploua.

Ud pana la piele a dat de o statie de autobus, s-a urcat si-a platit frumos biletul in timp ce toata lumea se holba la el. S-a asezat intr-un coltisor si a stat in tacere tot drumul, cu sacoul in jurul picioarelor si camasa uda lipita de el. Nervos la culme a inceput sa rada, nu din cauza portilor, nici din cauza telecomenzi, ci pur si simplu din cauza situatiei. Cred ca a dat foarte bine pentru ceilalti oameni din autobus, adica sunt sigur ca mai avea un pic si il bagau intr-un ospiciu.

Dar nu a ajuns in nici un ospiciu, doar acasa, unde a intrat pe net si si-a comandat o telecomanda noua. De fapt 3 telecomenzi. Si le tine toate cu el.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Post Navigation